Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Despre PPCD’ Category

Ultimile informaţii care l-eam obtinut este faptul că se pregăteste o viitoare scenă politică deja de pe acum. Si anume:

Voronin simte că el inevitabil nu se va mai afla in fruntea statului, deşi încă mai speră la o funcţie în guvern sau legislativ.

Pe de altă parte feciorasul său trebuie să-şi asigure toată afacerea, întrucât după căderea tatăşui său el simte că vor apărea noi pretendenţi la circuitul financiar pe care a reusit să-l creeze. Capitalul său care a fost adunat în mare parte din comertul cu droguri prin filiera ruseasca prin Ucraina, trebuie asigurat si pe viitor. Unii oligarhi incearcă să rupă deja din afcerea Comunistilor burgheji.

Analizând şi scena politică observam următorul lucru, că PCRM este atacat până şi de foştii comsomolisti, ca Braghiş sau ca agrarienii Ţaranu, care a uitat ca era moldovan iar acum „so făcut roman”.

Unicii care raman neutri sunt cei de la PPCD, in special Iurie Rosca, tace si cred ca stie de ce.

Ultimul plan pus in rol este amortizarea infrângerii PCRM prin sustinerea de către acesteaa PPCD. Daca PPCD i-au sustinut pe comunişti in 2004, păi în 2009 se pare ca acţiunea va fi inversă. Voronin nu e prost si înţelege că dacă PPCD va fi ajutat să ajungă chear la guvernare Fiul său îşi va păstra afacerile, iar tatăl si cu partidul reformat vor rămâne în ecuaţia politica de după 2009. Rosca trebuie să fie următorul preşedinte, conform planului pus la cale, iar PPCD să ajungă la guvernare. Majoritari nu vor putea fi dar mebrii si oamenii din PPCD vor fi indirect pusi in functii foarte inalte. Desi PPCD ar putea mima o coalitie cu fortele democratice, pe la spate va fi rulat planul strategic de mewntinere a controlului banilor din tara cu ajutorul PCRM. Astfel Noul plan pus la cale de colaitia Ros-oranj se va transforma in una oranj-Roşie, iar rezultatul nu cred că poate varia, ori a+b ori b+a rezultatul e acelaşi.

2009 va fi anul în care se va decide soarta de mai departe a RM. Planuri urzite prin culiselele dela Chilinău vor mai fi multe. Important este ca alegătorul să fie conştient ce face şi pentru cine votează.

Anunțuri

Read Full Post »

Un articol din cea mai nouă publicaţie „Moldova Mare„: astept comentarii!!!

Fie-ne permis să începem acest articol cu o translaţie în timp: 25 martie 2003. O zi cu obraji de miere blondă, pe care îţi vine parcă s-o întinzipe pîine şi s-o mănînci în loc de unt dimineaţa la ce ai (pe masă). Vsevolod Ciornei (ăsta nu e normal; e putred de informat, are să-şi încheie socotelile cu lumea sau în vreun şanţ de decolteu, sau în nişte boscheţi de cinci stele), instituţia Viorel Mihail, Constantin Olteanu, Stan Lipcanu, Igor Guzun, Boris Bechet şi, dacă nu e cu supărare, subsemnatul, stau ciopor la terasa Jaba şi îşi fac tabietul tradiţional: cafeaua zilnică – o spurcăciune mică, neagră şi fierbinte – de la ora nouă dimineaţa. Din prepusuri, mucegaiuri şi noroi (“puritatea nu rodeşte, fecioarele nu nasc copii”) iscăm împreună, de vreo 20 de ani cam în aceeaşi componenţă, “frumuseţi şi preţuri noi”.
Exact pe atunci se împlinise un an de zile de la răpirea fulminantă a lui Vladimir Kubreakovesku, tragicul eveniment de dimensiuni europarlamentare producîndu-se în seara/noaptea zilei de 21 martie 2002, hojma exact taman cînd viaţa ne era mai dragă. Cineva dintre comeseni remarcă faptul că presa pretins pro-românească (Flux, Timpul, Jurnal de Chişinău) a trecut cu tăcerea aniversarea dramaticului eveniment moldav de proporţii planetare. Oare de ce, frate-al meu de cer şi tină?! Boris Bechet, căruia noi cu drag îi spunem – şi-n cuvintele acestea toată dragostea punem! – “evreul nostru cel deştept şi frumos ca un borcan cu compot de prune”, unde face abrupt: “Păi, fraţilor, cum să scrie despre ceea ce n-a fost, căci, de fapt, Cubreacov l-a furat pe Cubreacov!”. (Rumoare în sală). Măi, să fie; măi, să nu fie… Trei voproase şi o întrebare, o întrebare şi trei voproase… Cănile de pe masă se clatină parcă a trădare… Dar de unde naiba nebunatecul de Boris ştie? Doamne, ce întrebare tîmpită ca gardul de răchită: este limpede ca Dîmboviţa că el e scula infernală a KGB-ului, de altfel, ca şi toţi ceilalţi cavaleri ai mesei (ne)rotunde. Căci numai nişte nesimţiţi, nişte vînduţi pe veci ruşilor ar putea rîde de tragedia poporului român de pretutindeni: răpirea lui Vlad Cubreacov, suflet din sufletul neamului său românesc “inocent”, “blînd”, ‘înfrăţit cu natura”, “incapabil de fanatism”, “simplu şi cinstit”, “pudibond” (nu ridică fustiţa de pe genunchii electrocutanţi ai istoriei). Niciodată nu a asuprit pe nimeni, nu a rîvnit la bunuri străine (nu a vrut sau nu a putut?), iar şi dacă de-a lungul veacurilor şi s-au abătut asupra lui multe năpaste, apoi numai din cauza “vicisitudinilor istoriei”: el, fiind isusiac şi curat ca lacrima, nu poartă nici o vină. Deci, popor de sfinţi… Oameni normali nu o să prea găsiţi “De la Prut şi pîn’la Tisa/Tare greu ne cade fisa”.
(mai mult…)

Read Full Post »