Politica diplomatica a RM – sau interese personale

Pe ce criterii Ministerul de Externe, de comun acord cu guvernul R. Moldova şi cu preşedintele ţării, deschid anumite ambasade? Neclare şi bănuitor de dubioase. Să luăm un exemplu. În 1994, R. Moldova a inaugurat ambasadă în Uzbekistan, ţară cu care R. Moldova practic nu are relaţii comerciale, culturale sau de alt ordin şi care nu are deschisă nici până în prezent reprezentanţă în Chişinău. În ultimii opt ani volumul comerţului bilateral (şi aşa destul de infim) a scăzut de aproape trei ori. Dacă în 1997, cifra relaţiilor comerciale dintre R. Moldova şi Uzbekistan era de 8,8 mln. dolari, atunci în 2003 aceasta a coborât până la 3,3 milioane. Este o sumă extrem de mică, în comparaţie relaţiile comerciale de zeci şi sute de milioane de dolari pe care Uzbekistan le are cu alte state, cum ar fi Noua Zelandă, Cehia, Ucraina, Turkmenistan. De ce corpul diplomatic din Taşkent nu a putut valorifica la maxim relaţiile moldo-uzbece? Foşti angajaţi ai ambasadei R. Moldova în Taşkent ne-au spus că ea a fost deschisă cu scopul de a promova interesele comerciale ale reprezentanţilor din conducerea de vârf a R. Moldova (în special, cea din perioada 1994-1997). Oficiali moldoveni erau interesaţi, în special, de bumbacul, gazele şi petrolul uzbec. Tranzacţiile cu aceste mărfuri nu se făceau însă în beneficiul R. Moldova, ci în cel al regimului separatist de la Tiraspol (import de bumbac pentru fabrica de ţesături din Tiraspol) şi al întreprinderilor ruseşti specializate în vânzare/cumpărare de gaze şi petrol. De pe urma acestor afaceri, cei care mediau obţineau profituri grase.

Semne de întrebare a trezit şi deschiderea, în 1994, a ambasadei R. Moldova în Israel, ţară cu care conducerea de la Chişinău avea mai puţin relaţii politice şi mai mult… personale. O soluţie optimă pentru această ţară, în care muncesc şi trăiesc mii de cetăţeni moldoveni, ar fi fost deschiderea unui consulat general. Preşedintele de atunci, Mircea Snegur, a optat însă pentru ambasadă. De ce? O fi coincidenţă sau nu, dar în aceeaşi perioadă, ginerele său, Artur Gherman, care deţinea funcţia de consilier al primului ministru în probleme de relaţii externe, a fost adus la conducerea “Seabeco”, patronată de magnatul Boris Birştein, evreu de naţionalitate. Iar cu un an înainte de deschiderea ambasadei noastre în Israel, B. Birştein a fost numit preşedinte al Consiliului Economic Superior al R. Moldova.

Ambasadă finanţată din surse private

O noutate demnă de Cartea Recordurilor era pe cale să se producă în R. Moldova. Ministerul de Externe, în mandatul guvernului Sturza, a acceptat ideea deschiderii unei ambasade din surse sută la sută private, o iniţiativă pe cât de neaşteptată, pe atât de dubioasă. Este vorba de Turkmenistan, ţară bogată în petrol şi în care şi-au pus pe roate afaceri petroliere oameni de afaceri din R. Moldova. „Erau pregătite şi avizate aproape toate actele pentru deschiderea ambasadei la Aşhabad. Iniţiativa a fost discutată şi la Colegiul diplomatic. Se ştia până şi locul în care urma să fie amplasată această misiune diplomatică”, a declarat Oleg Serebrian, fost director general al direcţiei informaţie şi analiză politică în Ministerul de Externe. Ideea de a deschide ambasadă la Aşhabad, după cum am aflat, a fost insistent promovată de Anatol Stati, directorul companiei Ascom, (nasul lui Serebrian e Iurie Leanca, prim-vice-presedinte la ASCOM) cunoscută pentru afacerile cu petrol în Turkmenistan, şi că în schema pregătită de acest magnat moldovean, anumite persoane apropiate lui urmau să deţină funcţii diplomatice. Planul de a deschide ambasadă în Turkmenistan s-a prăbuşit odată cu demiterea, în noiembrie 1999, a guvernului Sturza.

Şi dacă Ministerul nostru de Externe, pe durata mandatului mai multor miniştri, a fost foarte activ în deschiderea de misiuni diplomatice în ţări mici, atunci când e vorba de mari capitale ale lumii, cum ar fi Tokyo, bunăoară, Chişinăul ia apă în gură. Surse diplomatice ne-au spus că ambasadorul Japoniei în România l-a întrebat, în cadrul unei întrevederi, pe un expert moldovean cum explică faptul că R. Moldova nu a deschis până acum o ambasadă în Tokyo. Precizăm că, în ultimii ani, R. Moldova a beneficiat de investiţii japoneze de sute de milioane de dolari, majoritatea lor fiind făcute în sectorul agricol, în domeniul medicinii şi al culturii.

Sursa: Centrul de Investigatii Jurnalistice